Când vine vorba de lucruri măreţe şi decizii importante, pot spune că sunt mai degrabă o fire contemplativă decât un om al acţiunii.
De obicei aleg drumul cel mai scurt şi cel mai simplu. Asta dacă trebuie neapărat să aleg ceva, deoarece deciziile nu se îngrămădesc să mă ia ele pe mine. În acele momente nu mă gândesc nici la glorie, nici la apreciere şi cu atât mai puţin la urmări. Vreau doar să mă asigur că un timp de atunci încolo nu va trebui să-mi bat capul cu nimic, nu va trebui să depun eforturi în niciun sens şi viaţa îşi va urma cursul normal, până la următoarea decizie importantă pe care va trebui să o iau.
Odată pornită pe calea aleasă, îmi place să-mi pun o mână sub cap şi să contemplez posibilităţile pe care mi le-am refuzat nealegând altă cale. Nu mă gândesc la ele cu părere de rău şi nici nu-mi trece prin cap să-mi fac reproşuri. Dar îmi place să ştiu că aş fi putut face asta sau aia, aş fi avut cunoştinţele, aptitudinile, mintea şi posibilităţile necesare.
Aş fi putut da la Psihologie, pentru că mă pasiona domeniul şi cred că până la urmă m-aş fi împăcat şi cu teoria.
Aş fi putut da la Arte, să aflu dacă sunt aşa de talentată pe cât spun unii.
Aş fi putut da la Arhitectură şi, în schimbul unui mic efort la matematică, să realizez ceea ce acum pot doar să admir.
Aş fi putut face un master în Creative Writing, studiind mecanisme, forme şi artificii şi săpând după imagini inedite.
M-aş fi putut întoarce în Franţa, la job-ul de vis.
M-aş fi putut ţine de balet şi m-aş fi putut ocupa de orgă la modul serios, trecând peste momentele de plictiseală.
Aş fi putut spune „da”, acceptând propuneri şi făcând înţelegeri, acceptând compromisuri.
Dar am dat la Litere şi apoi m-am specializat în traduceri, am rămas aici şi am ales altceva, am spus „nu” sau „poate”, am mai şi ignorat.
Şi nu regret nimic, nicio decizie luată, niciun „nu” rostit cu fermitate, nicio posibilitate de care nu am profitat.
Pentru că aş fi putut…
15 comentarii
Comments feed for this article
martie 22, 2009 la 7:01 am
Ionut
am fi facut balet impreuna … tu dansai si eu ma uitam! 😀
martie 22, 2009 la 3:50 pm
dreamer0507
E un lucru demn de admirat ca nu regreti nici o decizie majora luata pana acum. Te-ai indoit vreodata de o decizie? Si daca da,cum ti-ai confirmat ca a fost decizia buna pana la urma? :).Scuze ca te iau la intrebari dar eram curios :).
martie 23, 2009 la 9:37 am
Tomata cu scufita
Ai uitat cel mai important aspect: daca ai fi spus „da” la vreuna dintre astea, nu m-ai fi cunoscut pe mine. Ce pierdere ar fi fost aia in viata ta. Te felicit pentru hotararile luate. 🙂 :*
martie 23, 2009 la 9:49 am
xxl
S-ar zice ca stii sa spui NU cu hotarare 🙂
martie 23, 2009 la 12:34 pm
Lars
Uite post-ul unui om impacat cu el…:)
martie 23, 2009 la 5:56 pm
Rox
Eu sunt pe dos fata de tine, si tare mult as vrea sa fiu asa de linistita ca tine. Si nu-mi ajunge sa ma intreb tot timpul ‘ce-ar fi fost daca atunci faceam asa…’, ma mai apuca si amintirile de parca as avea 80 de ani si o viata intreaga in spatele meu.
Zilele trecute m-am gandit la cum ar fi fost daca as fi ramas la liceul meu initial si am ajuns la concluzia ca tot aici as fi ajuns, dar pe o cale putin diferita, si ma gandesc daca n-am dat mult pentru putin.
martie 24, 2009 la 8:24 am
Alice au Pays des Merveilles
@Ionut: Putin probabil 🙂
@dreamer0507: In unele cazuri nu exista decizii bune si decizii mai putin bune. Pentru mine e important sa fiu impacata cu decizia pe care am luat-o. Si nu te mai scuza 🙂
@Tomata cu scufita: Incep sa ma gandesc la „dar daca” :)))
@xxl: Cand este vorba de mine si numai de mine, da 🙂
@Lars: 😉
@Rox: Eu sunt de parere ca nu merita sa-ti bati capul cu lucrurile pe care nu le poti schimba. Ce-a fost a fost, important e ce faci in continuare 🙂
martie 25, 2009 la 8:21 pm
Anna (Zuzu)
Cel mai frumos pe lumea asta este omul impacat cu el, fericit cu absolut toate deciziile luate, fara regrete si „drept” dpdv al necompromiterii de nici un fel…
Imi plac oamenii ca tine, dau siguranta si emana o armonie in jurul lor pe care o pretuiesc din ce in ce mai mult.
Mie imi place mult sa ma afund in acea stare contemplativa, sa privesc inapoi cu cea mai mare bucurie, aceea a decizilor luate si niciodata regretate.
Am citit undeva (si imi place sa cred in asta) ca numai un om multumit cu el si cu deciziile luate poate evolua frumos si intr-un echilibru perfect cu sine si cu restul lumii. 🙂
martie 27, 2009 la 4:52 pm
Cealalta Alice
Cand ai scris despre ciocolata, m-am grabit sa constat ca ne asemanam. 🙂
Acum pot sa-ti spun ca am parcurs si aceasta etapa, dar am si depasit-o. Mi-am dat seama ca vreau sa-mi demonstrez ca ceea ce nu am realizat, desi „as fi putut” este cu adevarat realizabil in ceea ce ma priveste. Si nu e deloc usor, pentru ca „fiecare lucru se face la vremea lui” nu e chiar o vorba in vant. Ceea ce vrei sa faci, dar nu faci doar pentru ca stii ca poti, ajunge sa-ti ridice mari semne de intrebare cand inaintezi in varsta. Asta mi se intampla acum si, believe it or not, am luat taurul de coarne.
Cand spun ca inaintezi in varsta, nu ma refer ca imbatranesti, ci ca gandirea ta e mai sofisticata, vezi lucrurile dintr-o perspectiva mai larga, ceea ce, in loc sa simplifice, din contra, complica lucrurile. Niciodata nu e prea tarziu, desigur, daca n-as crede asta cu tarie, nu m-as arunca acum cu capul inaite… Parerea mea ar fi, daca-mi permiti, sa te gandesti daca e ceva ce iti doresti sa faci cu adevarat si sa te apuci de treaba.
aprilie 5, 2009 la 6:53 am
Ionut
cealalta Alice imi place 😀
aprilie 6, 2009 la 1:35 am
Fleacuri
Sunt niste bariere in viata, ma refer la niste praguri de varsta. Atunci suntem mai capabili sa analizam ce am lasat in urma, cateodata ne incearca regrete ca am fi putut sa facem altfel, sau altceva, dar cand depasim acele praguri avem capacitatea mai clara de a vedea dincolo de simpla decizie luata cu anii in urma. Invata sa nu regreti, analizeaza vechea alegere ca si o greseala si invata din ea.
aprilie 7, 2009 la 11:28 am
Alice au Pays des Merveilles
@Anna: Mai am pana sa ating acel echilibru perfect, dar vreau sa cred ca sunt pe drumul cel bun 🙂
@Alice: Nu este vorba de lucruri pe care mi-as fi dorit neaparat sa le fac, ci de lucruri care mi-ar fi fost la indemana. Sunt multumita cu alegerile pe care le-am facut si daca as fi ales altceva, ar fi fost doar diferit, nu mai bine 🙂
@Ionut: 🙂
@Fleacuri: Nu au fost greseli si nu regret nimic 🙂
aprilie 13, 2009 la 10:20 am
Mac-Mac
„Ai fi putut”…probabil să înţelegi ce înseamnă tocmai această formulare! 🙂 Facem alegeri, hein, şi nu privim înapoi…?! E crezul altora, nu al Moravului! Şi aş putea găsi o mie de raţiuni ca să privesc în urmă…cu nostalgie, drag si încântare…
aprilie 28, 2009 la 11:17 pm
Raoul
Hmmmmm
Frumos spus…
RIM
PS: frumoasa masina, rosie, micuta, cocheta, japoneza. Frumoasa femeie, blonda, pardesiu, ochelari de soare. Si mai frumoasa ipostaza, atitudine… DAR NU MA CALCA PE ZEBRA…multumesc.
Pisiiiiiiii cu 8 i
mai 2, 2009 la 9:35 pm
Alice au Pays des Merveilles
@Mac-Mac: Am modificat link-ul, nu mai insista :)))
@Raoul: O imagine frumoasa…totusi, daca as fi fost eu, cu siguranta nu as fi observat zebra :p