You are currently browsing the category archive for the ‘Muzici’ category.

Am crescut în sunet de rock’n’roll şi blues. Asta asculta mama atunci când mă lua în braţe şi dansa cu mine prin cameră. Şi cu asta am înnebunit-o pe soră-mea mai târziu 🙂

La vârsta de 3 ani, fiind târâtă (la propriu) la balet, am făcut cunoştinţă cu muzica clasică. Lacrimi, sughiţuri şi sunet de pian. Astea m-au urmărit mult timp după 🙂

Mai târziu, la grădiniţă, am descoperit Cântecul Răţuştelor şi Lambada. Cu cea din urmă era nebunie. Ceream să mi se pună acasă la casetofonul lu’ taică-meu, îmi luam pe mine fustiţa verde „scurtă şi în valuri” şi dansam până ai mei se săturau să tot deruleze caseta.

Într-a cincea am primit un walkman Sony, aşa că m-am apucat să ascult casetele alor mei. Fratele mamei, care locuia în Germania, avea un mini studio de înregistrat, aşa că ai mei aveau o colecţie impresionantă de casete. Oldies, dar rar câte ceva comercial. Tot cam pe atunci am început să merg la operă. Făcusem o pasiune pentru Verdi . Pasiunea persistă 🙂

Apoi am descoperit MTV-ul. Îmi plăcea cam tot, de la The Fugees, până la Spice Girls. Într-a şasea, am avut o perioadă sumbră, în care ascultam Macarena şi Coco Jambo în neştire. Nu am fost însă niciodată fană Backstreet Boys. Da, ciudat… Am ascultat tot felul de tâmpenii timp de un an, doi. Nu m-a ţinut mai mult. Mai târziu am început să fac şi eu selecţii. Îmi plăceau Pulp, Blur şi Suede…deci Indie Pop.

Într-a opta îmi plăcea la nebunie Savage Garden. Eram fană pentru prima dată. Aveam postere şi tot felul de tăieturi din reviste, ştiam toate versurile pe de rost şi aşteptam toată ziua să dea pe VH1 videoclipul de la I Want You şi pe MTV cel de la Truly, Madly, Deeply.

La începutul liceului i-am descoperit pe cei de la Garbage. Încă îmi plac mult.
Am început să ascult rock, printre preferaţi fiind Aerosmith, Poison, Def Leppard şi Guns’n’Roses.

Au urmat Red Hot Chili Peppers, Limp Bizkit, Linkin Park, Kid Rock, Green Day, Lenny Kravitz, The Offspring, Omul cu Şobolani, Vama Veche, Viţa de Vie şi Coma, No Doubt, The Cranberries, Texas şi alţii de care nu-mi mai aduc aminte. Pe unii încă îi mai ascult.

În facultate i-am descoperit pe Bruce Springsteen, Goran Bregovic şi Tracy Chapman şi am continuat să ascult rock-ul din liceu. Ciudat, dar altceva nu-mi amintesc, deşi nu se poate să nu mai fi făcut alte descoperiri demne de menţionat.

De ceva timp ascult mai mult rock alternativ (în special post-punk revival), jazz, funk, r’n’b şi Strauss 🙂
Ascult Arctic Monkeys, The Last Shadow Puppets, The Rascals, Coldplay, The Kooks, The Killers, Kaiser Chiefs, The Dandy Warhols, Nada Surf, Kings of Leon (merci Ovi), INXS, Amy Winehouse, Amy Macdonald, Elliott Smith, Indochine, Tryo, Dionysos, Nicolas Jules, Bénabar, Manic Street Preachers, The Raconteurs, The Raveonnetes, The Zutons si mulţi alţii. Dacă au un „the” în faţă, sunt mari şanse să-mi placă 🙂
Ascult jazz în genul ăsta, brass în genul ăsta şi funk în genul ăsta sau ăsta 🙂

Richie, îmi cer scuze că a durat atâta timp până să fac leapşa asta, dar cred că-ți dai seama de ce 🙂

Licurici, dreamer, gemenelor, Alice…voi cum ați evoluat din punct de vedere muzical? 🙂

Anunțuri

Dacă e să mă descriu în versurile altora, cum mă îndeamnă Tomata, cam asta ar fi, pe serii:

Seria „Mă, pe mine să mă lăsaţi toţi în pace, că vă anunţ eu când vreau ceva.” sau „Taci, că tot eu ştiu mai bine.” sau „Dă-te mai încolo că mă sufoci!”:

Eels – Love Of The Loveless
Don’t got a lot of time
Don’t give a damn
Don’t tell me what to do
I am the man

INXS – Wild Life
Give me freedom
Day and night
No one to tell me
What to do

The Killers – Neon Tiger
I don’t wanna be kept, I don’t wanna be caged
I don’t wanna be damned oh hell
I don’t wanna be broke, I don’t wanna be saved

Seria “Mă, am încercat…nu merge…nu-ţi convine, ceau!”:

Garbage – Wicked Ways
I tried hard to mend my wicked ways
Acted like a lunatic for years
Lord knows I try to be good
I’d keep my promises if only I could

The Raveonettes – Blush
I can’t keep you
I can’t hold you tight
I can’t love you
See, despite my hurtful ways
I can still make you blush

Seria “Păi vreau…dar nu prea…” sau “Asta sau asta??? Păi eu vreau şi asta şi asta şi aialalta de-acolo!”:

The Zutons – You Will, You Won’t
You will, you won’t
You do, you don’t
You’re saying you will
But you know you won’t
You may you might
Your chest gets tight
You say you love day
But you come out at night

Lenny Kravitz – Confused
I’m confused, so confused
And I gotta tell you something’s wrong with the news
I can’t choose

Leapşa asta merge la cine o vrea…aşa, de Moş Nicolae 🙂

De câteva zile, mă obsedează noua melodie a celor de la Coldplay.

Linie melodică superbă, versuri pline de înţeles şi un videoclip pe măsură.

I used to rule the world
Seas would rise when I gave the word
Now in the morning I sleep alone
Sweep the streets I used to own

I used to roll the dice
Feel the fear in my enemies eyes
Listen as the crowd would sing:
„Now the old king is dead! Long live the king!”

One minute I held the key
Next the walls were closed on me
And I discovered that my castles stand
Upon pillars of salt and pillars of sand

I hear Jerusalem bells are ringing
Roman Cavalry choirs are singing
Be my mirror, my sword and shield
My missionaries in a foreign field
For some reason I can‘t explain
Once you know there was never, never an honest word
That was when I ruled the world

It was the wicked and wild wind
Blew down the doors to let me in.
Shattered windows in the sound of drums
People could not believe what I’d become
Revolutionaries wait
For my head on a silver plate
Just a puppet on a lonely string
Oh who would ever want to be king?

I hear Jerusalem bells are ringing
Roman Cavalry choirs are singing
Be my mirror, my sword and shield
My missionaries in a foreign field
For some reason I can’t explain
I know Saint Peter won’t call my name
Never an honest word
And that was when I ruled the world

Hear Jerusalem bells are ringing
Roman Cavalry choirs are singing
Be my mirror, my sword and shield
My missionaries in a foreign field
For some reason I can’t explain
I know Saint Peter will call my name
Never an honest word
But that was when I ruled the world.

De obicei nu vorbesc despre piticii mei, pentru că de fiecare dată când îl dezvălui pe câte unul, mi se spune că “nu sunt pe treaba mea”. Dar cum Ela se referea la piticii muzicali de moment, cred că pot să-i prezint liniştită:

  • Poate îi cunoasteţi pe cei de la Nada Surf datorită refrenului “I’m head of the class/ I’m popular/ I’m a quarter back/ I’m popular/ My mom says I’m a catch/ I’m popular/ I’m never last picked/ I got a cheerleader chick”… Ei bine, mie-mi plac la nebunie primele acorduri de la Do it Again.
  • Pe cei de la The Zutons i-am descoperit de curând şi nu-mi pot scoate din cap a lor Valerie.
  • The Wild Ones a celor de la Suede este, după părerea mea, o melodie perfectă pentru dimineţile de vară, când te trezeşti la ora 14 şi constaţi că nu ai nimic de făcut 😀 (n-am mai prins aşa ceva de vara trecută, când toate dimineţile erau ca asta).

“There’s a song playing on the radio
Sky high in the airwaves on the morning show
And there’s a lifeline slipping as the record plays
And as I open the blinds in my mind I’m believing that you could stay”

  • Piticul cel mai insistent mă bate la cap din iarnă: Arctic MonkeysMardy Bum. Au un sound nemaiauzit (cel puţin de mine), iar accentul solistului îmi dă fiori 😀
  • Mi se întâmplă des să am pitici francezi. Cel mai recent e Divine Idylle. Vanessa Paradis nu are o voce extraordinară, dar melodia asta mă binedispune.
  • Alt pitic cu un sound aparte vine de la The Raveonettes. Blush e absolut superbă şi în concordanţă cu starea mea actuală de spirit 😀
  • Şi ultimul – cel mai gălăgios de altfel – e Stillness of Heart, a lui Lenny Kravitz. Cu asta am rămas dupa concert şi asta îmi doresc…

Sunt sigură că toată lumea are pitici de genul ăsta, aşa că, Licurici şi Chris, faceţi inventarul 🙂

Am auzit multe persoane spunând că nu ştiu care melodie le aduce aminte de nu ştiu cine. Mulţi asociază muzica cu anumiţi oameni din viaţa lor şi odată ce nu mai au treabă cu respectivii, nu mai suportă să audă melodiile, pentru că “amintirile îi răscolesc şi îi chinuiesc”.

Eu nu sunt aşa. Asociez muzica cu perioade, nu cu oameni. De obicei ascult un album până mă satur de el (asta poate dura 2 săptămâni), aşa că sunt mari şanse ca după un timp, ascultându-l din nou, să-mi aducă aminte de acea perioadă în care l-am ascultat în neştire.

Zilele astea m-am gândit la Franţa, aşa că, inevitabil, mi-am adus aminte de următoarele:

America – Razorlight (da, “America” îmi aduce aminte de Franţa 🙂 )

Snow – Red Hot Chili Peppers

Bathwater – No Doubt

Give me Novocaine – Green Day

Relax – Mika (o băgau în club; habar n-aveam cine cântă)

Les Sunlights des Tropiques – Gilbert Montagné

Bella Ciao – ştiam că ultima varianta e a celor de la Manu Chao, dar se pare că o cântă oricine altcineva 🙂 (mă teroriza prietena* mea cu ea)

Sorte Grande – Ivete Sangalo

Le plus Beau du Quartier – Carla Bruni

Oricât le-aş mai asculta şi cu orice le-aş combina în playlist, tot din categoria “Franţa” vor face parte 🙂

* nu Prietena, o prietenă…aia cu care am fost acolo 🙂