You are currently browsing the monthly archive for Noiembrie 2008.

„Gee Brain, what do you want to do tonight?”
„The same thing we do every night, Pinky — try to take over the world.”

În timp ce unii îl intreabă pe Google depre păpuşi Barbie sau despre motivele pentru care tomatele nu ajung în rai, alţii au preocupări mai serioase, de tip Pinky and the Brain.
Nu stiu ce îi poate îndemna pe aceştia din urmă să îşi dorească dominaţia mondială, cert este că sunt dispuşi să parcurgă între 7 şi 10 paşi pentru a-şi atinge ţelul.
Prima dată când aţi ajuns aici căutând “cele 7 secrete ale dominaţiei mondiale”, m-am amuzat. Dar văzând că insistaţi şi că după doar câteva zile cele 7 secrete au devenit 10, mi-am zis să vă lămuresc înainte ca cifra să crească mai mult.
Deci iată câteva sugestii care v-ar putea fi de folos în încercarea voastră de a deveni stăpânii lumii (le scriu la singular, presupunând că nu vreţi să dominaţi în grup):

1. Ia-ţi niste bocanci sănătoşi, impermeabili, cu talpa groasă si cu aderenţă bună, pentru că va trebui să calci în picioare tot ce-ţi stă în cale. De preferabil de firmă…mă gândesc că din moment ce ai astfel de ambiţii, ai o părere bună despre tine şi te respecţi. Şi neapărat să fie pe negru, să nu-ţi pară rău că-i murdăreşti.
2. Fă o vizită la dentist, să fii sigur că nu ai probleme atunci când va trebui să muşti din adversari.
3. Cumpără-ţi 20-30 de pachete de şerveţele umede, ca să te poţi spăla pe mâini de treburile murdare pe care vei fi silit să le faci (nu vei avea timp de chestii neimportante, cum ar fi apa şi săpunul).
4. Ia creionul în gură si fă nişte exerciţii de dicţie, să nu te trezeşti că ajungi sus, dar nimeni nu-ţi înţelege exact ordinele.
5. Ia-ţi un fixativ Drei Weter Taft, ca odată ajuns pe culmile gloriei, să-ţi reziste coafura.
6. Achiziţionează-ţi un bici, astfel încât sa ţii lumea cu botul pe labe la picioarele tale, după ce ai cucerit-o.
7. Găseşte si alţi deştepţi care au aceleaşi idei ca tine, dar cărora le lipseşte ambiţia, pentru că ai nevoie de susţinători.
8. Fă-ţi dinainte discursul, ca să fii sigur că nu ajungi să-i mulţumeşti lui Doamne Doamne pentru reuşita ta.
9. Pregăteşte-te de operaţie: vor trebui să-ţi monteze tije metalice ca să-ţi îndrepte coloana.
10. Bagă lecitină până la refuz, să nu uiţi primele 9 secrete.

Sper că acum găsiţi ce căutaţi şi că nu uitaţi să mă mentionaţi şi pe mine când ajungeţi stăpâni absoluţi. Fie ca cel mai bun să câştige! 😉

Cam astea ma leaga pe mine de măcăitoare.

La inceput a fost rasul…mai exact hohote de ras de nestavilit, spre indignarea profesorilor deja satui de indolenta elevilor de liceu, mai apoi spre nedumirirea celor care nu intelegeau mobilul acelor explozii, iar de ceva vreme, spre deliciul sau nervii asistenţei blonde de 1,50 m.

Apoi au urmat amintirile…amintiri strans legate de rasetele galagioase, in surdina sau inabusite din vremurile cand ne era frica sa ne uitam si in propriile foi de test la franceza, cand aplicam teoria pasilor marunti la istorie, cand am invatat sa silabisim cuvantul « scapulara » la biologie, cand ne dadeam bara-n bara pe hintele din parcul de vis-a-vis la ora de mate, cand eram acuzati de trafic de droguri si ni se tineau lectii despre prostitutie, cand merdenelele erau merdenele, nu caricaturi, si erau asezonate cu Cola din belsug si « Jucariile mele » pana la refuz, cand terasa din spatele liceului tinea loc de sala de curs, cand ne prefaceam saptamanal ca nu stim in ce sala avem franceza, desi era aceeasi de 2 ani de zile, cand ne venea usor sa raspundem cu un « dati-mi 3 » sictirit la ora de geogra cand eram chemati la harta, cand intonam un « ne vedeeeem jooooooooi » de fiecare data cand mai treceam neascultati peste o ora de fizica, (respiro) cand unii luau 10 la romana pentru ca turuiau fara sa respire « motivul florii albastre…in poezia Floare Albastra…cu versurile Floare albastra, floare albastra…floare albastra, floare albastra », in timp ce altii luau 3 pentru ca aveau doar cromozomi X, cand aceeasi unii ii raspundeau cu nonsalanta unei anumite doamne prefesoare sa-i scrie lu’ Mos Craciun cand aceasta spunea raspicat ca « vrea caietele !!!! », cand…cate si mai cate…

In ultimul timp, de cand cu emanciparea, intrarea in campul muncii, sporirea responsabilitatilor si a obligatiilor si a altor cateva tampenii de oameni mari, predomina favorurile…mai o traducere de şpe pagini de o parte, mai o cutie – 2, 3 – de cereale (din acelea ce se gasesc doar la Lidl-ul din Franta) de alta, mai o privire critica asupra ortografiei unei lucrari consistente, mai un exemplar al Larousse-ului 2008 (inca din 2007 !!!) si tot asa.

Noi ne-am schimbat, relatiile au evoluat, parametrii sunt tot timpul altii.

A fost colegul de clasa din liceu care stia sa transforme orice situatie intr-o intamplare amuzanta, a fost cel mai bun prieten, care a inteles tot ce era de inteles si a avut tot timpul o parere pertinenta despre acel tot, este prietenul sora-mii si inca prieten de-al meu, chiar daca de cele mai multe ori discutiile noastre telefonice sunt moderate de catre teroristul blond de 1,50 m.

La Multi Ani, Mac-Mac !!!

Profita, luni, 17 noiembrie e ziua in care nu ma adresez persoanei tale cu numele de scena, nu iti prefac MIG-ul in Matiz, nu cer ciocolata si nu spun nimanui ce varsta implinesti 🙂

Altă leapşă, de data asta de la el 🙂

Ce-ai fi dacă ai fi (nu ce ai vrea sa fii, ci ce ai fi):

O piesă de îmbrăcăminte: o bluză subţire pe timp de toamnă – nu te apără nici de ploaie, nici de frig

O pereche de încălţări: o pereche de Nike Basketball – buni pentru joc, nu pentru drumuri lungi

O bijuterie: un inel din acelea care îşi schimbă culoarea în funcţie de temperatura corpului

O carte: Gustave Flaubert – Madame Bovary – bovarismul: răul secolului meu

Un artist: un pictor expresionist (care distorsionează realitatea pentru a crea un efect emoţional, arta sa fiind una esenţialmente subiectivă) sau unul suprarealist (care strecoară elemente de surpriză, realizează juxtapuneri neaşteptate şi non sequitur-uri)

O melodie/piesă/cântec: The Zutons – You Will, You Won’t (“You will, you won’t/ You do, you don’t/ You’re saying you will/ But you know you won’t/ You may you might/ Your chest gets tight/ You say you love day/ But you come out at night”)

Un film: Hors de Prix 🙂

O ţară: Elveţia – de capul ei în mijlocul Uniunii

Un oraş: Geneva – (centru internaţional de) diplomaţie

Un obiect: un caleidoscop – o grămadă de feţe

Alice , visătorule…dacă…? 🙂

Zilele trecute m-am distrat uitându-mă la afişele campaniei publicitare pentru Voyages SNCF.

Spre deosebire de SNCF, care se rezumă la călătoriile cu trenul, Voyages SNCF oferă şi călătorii cu avionul.

Campania respectivă e una amuzantă şi merge pe principiul de a franciza (sau a franţuzi, cum mi se şopteşte în cască 🙂 ) numele unor oraşe cunoscute şi a pune numele respective pe panourile albe încadrate cu roşu, care indică intrarea într-o aglomeraţie franceză. Astfel, New York devine Nouillorc, Los Angeles Loss-en-Gelaisse, etc.

Mesajul este unul cât se poate de simplu : pentru a merge la New York, Los Angeles, Singapore, etc iei avionul, iar pentru destinaţiile de genul Nouillorc sau Loss-en-Gelaisse, recurgi la tren 🙂

New York

Los Angeles

Singapour (Singapore)

Cancun