You are currently browsing the monthly archive for Iulie 2008.

De obicei nu vorbesc despre piticii mei, pentru că de fiecare dată când îl dezvălui pe câte unul, mi se spune că “nu sunt pe treaba mea”. Dar cum Ela se referea la piticii muzicali de moment, cred că pot să-i prezint liniştită:

  • Poate îi cunoasteţi pe cei de la Nada Surf datorită refrenului “I’m head of the class/ I’m popular/ I’m a quarter back/ I’m popular/ My mom says I’m a catch/ I’m popular/ I’m never last picked/ I got a cheerleader chick”… Ei bine, mie-mi plac la nebunie primele acorduri de la Do it Again.
  • Pe cei de la The Zutons i-am descoperit de curând şi nu-mi pot scoate din cap a lor Valerie.
  • The Wild Ones a celor de la Suede este, după părerea mea, o melodie perfectă pentru dimineţile de vară, când te trezeşti la ora 14 şi constaţi că nu ai nimic de făcut 😀 (n-am mai prins aşa ceva de vara trecută, când toate dimineţile erau ca asta).

“There’s a song playing on the radio
Sky high in the airwaves on the morning show
And there’s a lifeline slipping as the record plays
And as I open the blinds in my mind I’m believing that you could stay”

  • Piticul cel mai insistent mă bate la cap din iarnă: Arctic MonkeysMardy Bum. Au un sound nemaiauzit (cel puţin de mine), iar accentul solistului îmi dă fiori 😀
  • Mi se întâmplă des să am pitici francezi. Cel mai recent e Divine Idylle. Vanessa Paradis nu are o voce extraordinară, dar melodia asta mă binedispune.
  • Alt pitic cu un sound aparte vine de la The Raveonettes. Blush e absolut superbă şi în concordanţă cu starea mea actuală de spirit 😀
  • Şi ultimul – cel mai gălăgios de altfel – e Stillness of Heart, a lui Lenny Kravitz. Cu asta am rămas dupa concert şi asta îmi doresc…

Sunt sigură că toată lumea are pitici de genul ăsta, aşa că, Licurici şi Chris, faceţi inventarul 🙂

Anunțuri

Astăzi, în drum spre casă, analizându-mi starea de spirit, mi-am dat seama că limba franceză are nişte serii sinonimice foarte bogate pentru a descrie aşa ceva:

J’en ai marre, j’en ai assez, je suis lasse de…tout, j’en ai ras le bol, j’en ai ras le cul (îmi cer scuze pt limbaj), j’en ai ras la casquette, j’en ai ras le bonbon, j’en ai plein les bottes, j’en ai plein le casque, j’en ai plein le dos

Acum închide uşa pe dinafară, fă-te nevăzut, neauzit, neştiut, scuteşte-mă de mofturi, pretenţii, tânguieli, aberaţii, filosofii, glume proaste, priviri curioase, întrebări agasante, sfaturi inutile, speranţe deşarte, idei abstracte, lupte interioare, probleme tehnice, soluţii salvatoare…taci.

Dormit la cuşetă strâmt, îngust, frustrant…nu mai fac.

Plimbat prin capitală pe jos, cu atobuzul, cu maşina şi cu metroul – nou, plăcut…mai fac de cum am ocazia.

Cunoscut oameni – simpatici, inteligenţi, amuzanţi, interesanţi…subiectul necesită aprofundări ulterioare.

Încercare de a imortaliza Casa Poporului într-o singură poză reuşit…rezultat dezastruos.

Stat 7 ore în picioare, în aşteptare, în uimire şi mai apoi în extaz greu, obositor…a meritat fiecare minut.

Ascultat, ridicat pe vârfuri, privit, cântat, aplaudat – fără cuvinte.

Dormit la hostel – nu-mi aduc aminte nimic…am mai trecut prin asta.

Traversat parcul Herăstrău în grabă, printre copaci, flori şi rolleri (15 min???) – înţelegere profundă a conceptului “fără număr”…băgaţi trenuleţe!!!

Alergat pe stradă, sub stradă, prin gară, după taxi, după metrou, după tren – $%#%$%*#…am condiţie!!!

Dormit, mâncat, discutat, ascultat muzică în Intercity – aşa da!!!…cu următoarea ocazie.

Mai pe larg, data viitoare. „Hai pa!” 🙂

Š

Sâmbătă seara am avut ocazia să stau de vorbă cu nişte francezi simpatici. Mai în glumă, mai în serios, mi-au spus părerile lor referitoare la noi, ei, ţara noastră şi ţara lor:

  • România e o ţară la fel de frumoasă şi civilizată ca Franţa. Singura problemă sunt străzile pline de gropi. Dar nu e mare lucru.
  • Românilor nu le plac francezii, în concluzie sunt rasişti.
  • Dacă ştii bine franceza, înseamnă că eşti foarte inteligent(ă), deoarece franceza este o limbă la fel de grea ca şi chineza.
  • Pentru neştiutori, România înseamnă fete frumoase şi băutură ieftină.
  • Nu e bine să fii francez în România: nu ai noroc la fete.
  • Francezii nu sunt buni la limbi străine. Dovada: toată lumea îşi dă seama imediat că sunt francezi atunci când încearcă să vorbească în engleză.
  • O româncă frumoasă şi singură îşi poate face prieteni francezi după jumătate de oră de plimbat pe străzile Paris-ului.
  • Francezii sunt simpatici…toţi. Şi românii sunt…dar doar cei care nu sunt rasişti.

Conversaţia m-a amuzat teribil şi mi-a întărit convingerea că nu toţi sunt nişte naţionalişti aroganţi, cum îi consideră unii.

1. Mârâie o melodie când vezi că sunt deja nervoasă.

2. Întrerupe-mă atunci când îţi explic ceva, intrebându-mă chestii pe care ţi le-am spus deja sau pe care urmează să ţi le spun.

3. Contrazi-mă la fiecare frază pe care o emit, fără să ai argumente.

4. Bate-mă la cap cu tâmpenii atunci când vezi că sunt concentrată la ceva important şi urgent.

5. Spune-mi “shhhhhhhhht”.

…m-am luptat cu somnul

…am făcut planuri

…mi-am imaginat ziua de mâine

…am tunat şi-am fulgerat

…am înţeles şi am acceptat

…am emis pretenţii

…am purtat conversaţii

…am susţinut teorii

…am cântat “în mine”

…am eliberat endorfine

Am auzit multe persoane spunând că nu ştiu care melodie le aduce aminte de nu ştiu cine. Mulţi asociază muzica cu anumiţi oameni din viaţa lor şi odată ce nu mai au treabă cu respectivii, nu mai suportă să audă melodiile, pentru că “amintirile îi răscolesc şi îi chinuiesc”.

Eu nu sunt aşa. Asociez muzica cu perioade, nu cu oameni. De obicei ascult un album până mă satur de el (asta poate dura 2 săptămâni), aşa că sunt mari şanse ca după un timp, ascultându-l din nou, să-mi aducă aminte de acea perioadă în care l-am ascultat în neştire.

Zilele astea m-am gândit la Franţa, aşa că, inevitabil, mi-am adus aminte de următoarele:

America – Razorlight (da, “America” îmi aduce aminte de Franţa 🙂 )

Snow – Red Hot Chili Peppers

Bathwater – No Doubt

Give me Novocaine – Green Day

Relax – Mika (o băgau în club; habar n-aveam cine cântă)

Les Sunlights des Tropiques – Gilbert Montagné

Bella Ciao – ştiam că ultima varianta e a celor de la Manu Chao, dar se pare că o cântă oricine altcineva 🙂 (mă teroriza prietena* mea cu ea)

Sorte Grande – Ivete Sangalo

Le plus Beau du Quartier – Carla Bruni

Oricât le-aş mai asculta şi cu orice le-aş combina în playlist, tot din categoria “Franţa” vor face parte 🙂

* nu Prietena, o prietenă…aia cu care am fost acolo 🙂