O leapşă despre cărţi. De la Tomata.

1. Care este cea mai bună carte citită de tine?
Ca şi mecanism/tehnică: Ulysses, a lui Joyce; ca şi poveste: Maestrul şi Margareta, de Bulgakov; ca şi atmosferă: The Ambassadors, de Henry James; ca şi stil narativ: Un Veac de Singurătate, de Marquez; ca şi simbolistică şi voci narative: The Sound and the Fury, a lui Faulkner; ca şi analogie: Les Faux Monnayeurs, de Gide; ca şi impact: Nineteen Eighty-Four, a lui Orwell; ca şi analiză: Lupul de Stepă, de Hesse…

2. Ai făcut cadou cărţi?
Adesea 🙂

3. Care este viitorul literaturii?
Revin cu un răspuns de cum îmi consult globul de cristal 😉

4. În ce limbi ai citit cărţi?
În română, franceză şi engleză.

5. Ce cărţi “celebre” nu ţi-au plăcut?
Nu am fost în stare să citesc mai mult de 10 pagini din Alchimistul lui Coelho… dar am înţeles de ce este cartea preferată a celor pentru care literatura înseamnă accesibilitate înainte de toate.

6. Ce ţară a produs cea mai bună literatură?
Îmi place o mare parte din literatura engleză, o mare parte din cea americană si ceva mai puţin din cea franceză. În rest, mai am de cercetat până să îmi fac o părere generală 🙂

7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?
Transcriu citatele care îmi plac.

8. Cam câte cărţi ai citit până acum?

Păi să calculăm…citesc beletristică din cl. a V-a…în liceu şi facultate am studiat literatura franceză, engleză, americană, universală şi comparată…deci am citit…o groază de cărţi. Din păcate, nu am avut niciodată inspiraţia de a face o listă.

9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?
Nu mi s-a întâmplat niciodată să adorm citind, nici de plictiseală, nici de oboseală. De plictisit îngrozitor, m-au plictisit multe…ultima a fost L’Assommoir, de Zola, pe care am lăsat-o la jumătate pentru că nu puteam citi mai mult de 10 pagini deodată.

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?
Plăcere. Nu am citit niciodată (în întregime) o carte care nu mi-a plăcut deloc, nici din obligaţie, nici din ambiţie.

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?
Cu siguranţă unul dintre dicţionare…am o mică obsesie pentru ele 😀

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?
Îmi plac finalurile neaşteptate şi punctele de suspensie.

13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?
Toate carţile pe care le-am citit m-au influenţat pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, eu având tendinţe cameleonice… Dar în mod radical, niciuna.

14 Care scriitor te-a influenţat cel mai mult ?
Daca aş fi fost şi eu scriitoare, aş fi inţeles întrebarea. Dar aşa, în ce să mă influenţeze un scriitor? În felul în care ţin ceaşca de ceai sau în modul în care mă aşez pe scaun?

15. Cât de repede citeşti o carte?
Depinde cât de mult îmi place, cât este de grea/uşoară şi de cât timp liber am la dispoziţie. Recordul personal este de 700/zi 😀

16. Poate literatura să schimbe lumea?
Nu, şi nici nu ar fi indicat.

Dacă se întâmplă să citeşti şi, printr-o minune, nu apari în lista ei, leapşa asta merge la tine 🙂

LeneBarbie mă întreabă ce idei preconcepute aveam despre francezi…şi îmi dau seama ca aveam destule.
Am avut tangenţe cu ei încă din copilărie, datorită şcolii şi anturajului. Părerea mea referitoare la ei s-a schimbat de-a lungul timpului. Acum îmi plac la nebunie 🙂

Începuturile:
Pe când eram mică, mi se păreau nişte fiinţe extraordinare. Cei mici aveau tot felul de jucării nemaivăzute şi vorbeau prea repede pentru noi, iar cei mari ne aduceau dulciuri nemaîntâlnite şi dădeau uneori în mintea copiilor. Săream în sus de bucurie când aflam că vin şi îi aşteptam cu sufletul la gură. Urmau câteva zile de joacă nebună şi cântat până la extenuare, după care plecau şi stăteam bosumflată un timp.

Schimbare de viziune:
Prin gimnaziu,  erau la modă schimburile şcolare. Cu ocazia asta am aflat că sunt ai naibii de mofturoşi. Unul nu mânca decât supă la plic, altul cerea să i se cumpere o minge de basket de firmă, altul refuza să se acopere cu pătura din dotarea casei, pe motiv că nu era destul de moale, ş.a.m.d… „nesimţiţi, ce mai?” Din momentul în care am aflat că ei fac 2 X 2 cu calculatorul, am zis clar: „sunt proşti!” Atunci când au rămas muţi de uimire pe motiv că şi la noi iarba e tot verde şi avem chiar şi oi, noi am zis că asta e prea de tot şi sigur glumesc. Nu glumeau. Cum erau dornici să înveţe nişte cuvinte în română, le spuneam tot felul de măgării, pe care ei le repetau cu atâta patos, încât noi ne înecam de râs.

Şi încă o bilă neagră:
În liceu, cu ocazia altor schimburi şcolare, am ajuns la concluzia că nu sunt aşa de emancipaţi ca noi. Noi ne plângeam că trebuia să fim acasă la ora 22.30. Ei la ora 22 trebuiau să fie în pat, aşa că aici nu-i puteai scoate de prin baruri până dimineaţa. Distracţia preferată era, bineînţeles, să se îmbete şi să „lege prietenii strânse” între ei şi cu cine mai era dispus. Din cauza asta, franţuzoaicele au fost catalogate drept „paraşute”.

De ceva timp încoace:
Când am plecat în Franţa aveam, deci, în minte o imagine a francezului tipic, deloc flatantă pentru locuitorii ţării.

Cam asta crede toată lumea despre ei şi cam asta eram şi eu înclinată să cred:

Sunt îngâmfaţi şi duc naţionalismul la extreme: Greşit. Sunt (cam prea) mândri că sunt francezi şi nu ar schimba asta pentru nimic în lume, daaaaar nu te privesc cu dispreţ pentru că esti străin şi nici nu încearcă să îţi dovedească faptul că ei sunt mai tari.

Nu sunt buni la limbi străine, iar engeza lor e o catastrofă: Adevărat. Nu sunt în stare să îl pronunţe pe „h”, nici să-i tai. De fapt nu prea reuşesc să articuleze niciun sunet care nu se regăseşte în limba lor. La majoritatea nu îţi dai seama când o dau pe engleză, pentru că accentul e acelaşi, „h”-urile sunt mute si toate numele proprii sunt francizate până la nerecunoaştere. Singurii francezi care vorbeau o engleză acceptabilă spre bună erau traducătorii şi cei care studiaseră un timp în Marea Britanie.

Nu îi suportă pe englezi şi refuză cu încăpăţânare să înveţe engleza: Greşit. Nu am auzit de la ei decât cuvinte de laudă despre britanici. În magazine, dacă ne auzeau vorbind română între noi, ne  vorbeau pe engleză, iar pe uşa multor cafenele/baruri/restaurante scria „We speak English here” 🙂

Sunt nişte ignoranţi când este vorba de celelalte naţii: Parţial adevărat. Nu ştiu ei mare lucru despre unii şi alţii, dar sunt deschişi şi gata să îşi schimbe ideile preconcepute.

Femeile sunt cochete şi bărbaţii perverşi: Majoritatea femeilor sunt cochete, da. Totuşi, există şi exemplare emo sau hippie 🙂 Asta cu perversiunea mi s-a spus că e adevarată :)))

Întâmplarea a făcut ca în lunile petrecute acolo să nu întâlnesc nicio persoană care să semene macar parţial cu portretul pe care îl aveam eu în cap. Am dat de oameni destepţi, amuzanţi, gata să dea oricând o mână de ajutor sau să ia parte la un chef neanunţat din timp. De la vânzătoarele zâmbăreţe, politicoase şi săritoare, la trecătorii amabili, colegii înţelegători şi entuziaşti şi prietenii cu care încă ţin legătura, nu pot să ii vorbesc decât de bine. Au defectele lor ca naţie, cum le avem şi noi pe ale noastre, dar nu fac din ele trăsături dominante.

Cred că Mac-Mac a avut nişte experienţe asemănătoare, aşa că îl indemn să se apuce de scris de cum are…o fereastră 🙂

…de emoţie, bineînţeles. El era relaxat, că doar era idolul şcolii, mai trecuse prin asta de ’şpe ori.

Eu aveam aveam în ochi inima lui (în dublu exemplar), el vedea stele verzi.

El era cu un cap mai mare decât mine, eu cu două capete mai mică decât el.

Eu îi povesteam câte-n lună şi în stele, el îmi zicea verzi şi uscate.

El avea dublul vârstei mele, eu aveam vârsta lui plus vârsta căţelului scăzută din vârsta soră-mii, totul împărţit la 4.

Eu zâmbeam tâmp, el rânjea cu subînţeles.

El avea mâinile reci, eu nu mi le puteam opri pe ale mele din tremurat.

După nişte momente penibile cauzate de lipsa mea de experienţă si de lipsa aptitudinilor lui de îndrumător, a fost mirific, mirobolant, superb, grandios, splendid, minunat, epic. A fost…fără număr şi a durat 3 zile şi 3 nopţi.

După care eu am tăcut mâlc, el a povestit la toată şcoala.

P.S.: Barbie, îţi mulţumesc pentru şansa de a relata minunata experienţă a primului sărut 😀
P.S. suplimentar: Eu sunt o discretă, asa că leapşa asta nu merge mai departe 🙂
Bonus: Cine determină vârsta caţelului, are un os.

Notă de subsol: Am momente cand debordez de sinceritate… Acesta nu este unul dintre ele.

A mai trecut un an…

Sunt în picioare şi încă zâmbesc. Deci e 24-0 pentru mine.

Pe scurt, cam ăsta a fost 2008:

  • M-am plimbat prin 11 oraşe din 5 ţări străine (prin unele de mai multe ori) şi am văzut 5 capitale.
  • M-am îndrăgostit de Praga.
  • Numărătoarea inversă m-a prins pe meleaguri străine.
  • Am visat la Moscova.
  • Am fost în faţa scenei când Lenny Kravitz s-a trezit la Budapesta.
  • Am scăpat de cursuri şi am trecut prin ultima sesiune…10 pe linie 😀
  • În urma unui „coup de foudre”, am adoptat unu’ din ăsta.
  • Am păstrat prietenii vechi, am legat unele noi şi am lăsat în urmă altele ce nu-şi mai aveau rostul.
  • Am îngropat securi şi am zâmbit sincer.
  • Am revăzut prieteni dragi din ţări străine.
  • Am dat cu băţu’-n baltă şi am plecat capul…pe jumătate.
  • Am îndurat diverse tipuri de dureri: dureri de burtă din cauza râsului, ceva dureri de cap din cauza zgomotului de fond, dureri în cot (mai ales de durerile altora de cap) şi deja obişnuitele dureri de ochi cauzate de fereastra care dă spre lumea virtuală.
  • Am ars la foc mocnit şi din când în când am explodat.
  • Mi-am dus dependenţa la extreme (sunt ciocomaniacă).
  • Am mâncat Sachertorte (da, e o realizare!!! 🙂 )
  • Am citit cărţi bune, am văzut piese de teatru inedite, am ascultat arii clasice sub cerul liber.
  • Am învăţat să ascult jazz-ul şi acasă, nu doar live.
  • Am descoperit muzici care încă îmi mai încântă urechile şi am văzut filme care au deschis lumi paralele.
  • Am dat o mână de ajutor şi am spus o vorbă bună.
  • Am fost om.

Punct. Şi de la capăt.

Promit că:

– tac din gură atunci când simt nevoia să spun chestii mai puţin finuţe;

– nu mai folosesc (aşa des) expresia „a da pe cineva cu capul de toti pereţii”;

– sunt atentă la tot ce mi se spune, oricât de plictisitor ar fi;

– nu mai practic şantajul emoţional;

– mă las de ciocolată;

– nu mai sunt ironică/cinică/arogantă cu persoanele care mă enervează doar din când în când;

– fac totul la timp, nu mai încerc sa amân la nesfârşit;

– nu mai spun „îhîm” în loc de „mulţumesc”, „cu plăcere”, „poftă bună”, „ceau”, etc.;

– răspund la toate telefoanele pe care le primesc;

– nu mai comentez când nu-mi convine ceva;

– iau totul mai în serios, nu mai transform orice în motiv de glumă;

– voi fi mai mult cu picioarele pe pământ decât cu capul în nori

…la paştele cailor.

ascult.

ascult tot.

ascult tot ce mi se povesteşte.

ascult tot ce mi se povesteşte cu încredere.

ascult tot ce mi se povesteşte cu încredere şi entuziasm.

ascult tot ce mi se povesteşte cu încredere şi entuziasm de către o persoană.

ascult tot ce mi se povesteşte cu încredere şi entuziasm de către o persoană apropiată.

ascult tot ce mi se povesteşte cu încredere şi entuziasm de către o persoană apropiată sau nu.

ascult tot ce mi se povesteşte cu încredere şi entuziasm de către o persoană apropiată sau nu, mai puţin unele chestii.

ascult tot ce mi se povesteşte cu încredere şi entuziasm de către o persoană apropiată sau nu, mai puţin unele chestii, cum ar fi cele insipide.

ascult tot ce mi se povesteşte cu încredere şi entuziasm de către o persoană apropiată sau nu, mai puţin unele chestii, cum ar fi cele insipide, total neinteresante.

ascult tot ce mi se povesteşte cu încredere şi entuziasm de către o persoană apropiată sau nu, mai puţin unele chestii, cum ar fi cele insipide, total neinteresante, plictisitoare.

ascult tot ce mi se povesteşte cu încredere şi entuziasm de către o persoană apropiată sau nu, mai puţin unele chestii, cum ar fi cele insipide, total neinteresante, plictisitoare, lipsite de esenţă.

ascult tot ce mi se povesteşte cu încredere şi entuziasm de către o persoană apropiată sau nu, mai puţin unele chestii, cum ar fi cele insipide, total neinteresante, plictisitoare, lipsite de esenţă, bazate pe judecăţi eronate.

ascult tot ce mi se povesteşte cu încredere şi entuziasm de către o persoană apropiată sau nu, mai puţin unele chestii, cum ar fi cele insipide, total neinteresante, plictisitoare, lipsite de esenţă, bazate pe judecăţi eronate, sprijinite pe argumente nefondate.

ascult tot ce mi se povesteşte cu încredere şi entuziasm de către o persoană apropiată sau nu, mai puţin unele chestii, cum ar fi cele insipide, total neinteresante, plictisitoare, lipsite de esenţă, bazate pe judecăţi eronate, sprijinite pe argumente nefondate sau spuse doar de umplutură.

Pe cuvânt de cercetaş.

Dacă e să mă descriu în versurile altora, cum mă îndeamnă Tomata, cam asta ar fi, pe serii:

Seria „Mă, pe mine să mă lăsaţi toţi în pace, că vă anunţ eu când vreau ceva.” sau „Taci, că tot eu ştiu mai bine.” sau „Dă-te mai încolo că mă sufoci!”:

Eels – Love Of The Loveless
Don’t got a lot of time
Don’t give a damn
Don’t tell me what to do
I am the man

INXS – Wild Life
Give me freedom
Day and night
No one to tell me
What to do

The Killers – Neon Tiger
I don’t wanna be kept, I don’t wanna be caged
I don’t wanna be damned oh hell
I don’t wanna be broke, I don’t wanna be saved

Seria “Mă, am încercat…nu merge…nu-ţi convine, ceau!”:

Garbage – Wicked Ways
I tried hard to mend my wicked ways
Acted like a lunatic for years
Lord knows I try to be good
I’d keep my promises if only I could

The Raveonettes – Blush
I can’t keep you
I can’t hold you tight
I can’t love you
See, despite my hurtful ways
I can still make you blush

Seria “Păi vreau…dar nu prea…” sau “Asta sau asta??? Păi eu vreau şi asta şi asta şi aialalta de-acolo!”:

The Zutons – You Will, You Won’t
You will, you won’t
You do, you don’t
You’re saying you will
But you know you won’t
You may you might
Your chest gets tight
You say you love day
But you come out at night

Lenny Kravitz – Confused
I’m confused, so confused
And I gotta tell you something’s wrong with the news
I can’t choose

Leapşa asta merge la cine o vrea…aşa, de Moş Nicolae 🙂

„Gee Brain, what do you want to do tonight?”
„The same thing we do every night, Pinky — try to take over the world.”

În timp ce unii îl intreabă pe Google depre păpuşi Barbie sau despre motivele pentru care tomatele nu ajung în rai, alţii au preocupări mai serioase, de tip Pinky and the Brain.
Nu stiu ce îi poate îndemna pe aceştia din urmă să îşi dorească dominaţia mondială, cert este că sunt dispuşi să parcurgă între 7 şi 10 paşi pentru a-şi atinge ţelul.
Prima dată când aţi ajuns aici căutând “cele 7 secrete ale dominaţiei mondiale”, m-am amuzat. Dar văzând că insistaţi şi că după doar câteva zile cele 7 secrete au devenit 10, mi-am zis să vă lămuresc înainte ca cifra să crească mai mult.
Deci iată câteva sugestii care v-ar putea fi de folos în încercarea voastră de a deveni stăpânii lumii (le scriu la singular, presupunând că nu vreţi să dominaţi în grup):

1. Ia-ţi niste bocanci sănătoşi, impermeabili, cu talpa groasă si cu aderenţă bună, pentru că va trebui să calci în picioare tot ce-ţi stă în cale. De preferabil de firmă…mă gândesc că din moment ce ai astfel de ambiţii, ai o părere bună despre tine şi te respecţi. Şi neapărat să fie pe negru, să nu-ţi pară rău că-i murdăreşti.
2. Fă o vizită la dentist, să fii sigur că nu ai probleme atunci când va trebui să muşti din adversari.
3. Cumpără-ţi 20-30 de pachete de şerveţele umede, ca să te poţi spăla pe mâini de treburile murdare pe care vei fi silit să le faci (nu vei avea timp de chestii neimportante, cum ar fi apa şi săpunul).
4. Ia creionul în gură si fă nişte exerciţii de dicţie, să nu te trezeşti că ajungi sus, dar nimeni nu-ţi înţelege exact ordinele.
5. Ia-ţi un fixativ Drei Weter Taft, ca odată ajuns pe culmile gloriei, să-ţi reziste coafura.
6. Achiziţionează-ţi un bici, astfel încât sa ţii lumea cu botul pe labe la picioarele tale, după ce ai cucerit-o.
7. Găseşte si alţi deştepţi care au aceleaşi idei ca tine, dar cărora le lipseşte ambiţia, pentru că ai nevoie de susţinători.
8. Fă-ţi dinainte discursul, ca să fii sigur că nu ajungi să-i mulţumeşti lui Doamne Doamne pentru reuşita ta.
9. Pregăteşte-te de operaţie: vor trebui să-ţi monteze tije metalice ca să-ţi îndrepte coloana.
10. Bagă lecitină până la refuz, să nu uiţi primele 9 secrete.

Sper că acum găsiţi ce căutaţi şi că nu uitaţi să mă mentionaţi şi pe mine când ajungeţi stăpâni absoluţi. Fie ca cel mai bun să câştige! 😉

Cam astea ma leaga pe mine de măcăitoare.

La inceput a fost rasul…mai exact hohote de ras de nestavilit, spre indignarea profesorilor deja satui de indolenta elevilor de liceu, mai apoi spre nedumirirea celor care nu intelegeau mobilul acelor explozii, iar de ceva vreme, spre deliciul sau nervii asistenţei blonde de 1,50 m.

Apoi au urmat amintirile…amintiri strans legate de rasetele galagioase, in surdina sau inabusite din vremurile cand ne era frica sa ne uitam si in propriile foi de test la franceza, cand aplicam teoria pasilor marunti la istorie, cand am invatat sa silabisim cuvantul « scapulara » la biologie, cand ne dadeam bara-n bara pe hintele din parcul de vis-a-vis la ora de mate, cand eram acuzati de trafic de droguri si ni se tineau lectii despre prostitutie, cand merdenelele erau merdenele, nu caricaturi, si erau asezonate cu Cola din belsug si « Jucariile mele » pana la refuz, cand terasa din spatele liceului tinea loc de sala de curs, cand ne prefaceam saptamanal ca nu stim in ce sala avem franceza, desi era aceeasi de 2 ani de zile, cand ne venea usor sa raspundem cu un « dati-mi 3 » sictirit la ora de geogra cand eram chemati la harta, cand intonam un « ne vedeeeem jooooooooi » de fiecare data cand mai treceam neascultati peste o ora de fizica, (respiro) cand unii luau 10 la romana pentru ca turuiau fara sa respire « motivul florii albastre…in poezia Floare Albastra…cu versurile Floare albastra, floare albastra…floare albastra, floare albastra », in timp ce altii luau 3 pentru ca aveau doar cromozomi X, cand aceeasi unii ii raspundeau cu nonsalanta unei anumite doamne prefesoare sa-i scrie lu’ Mos Craciun cand aceasta spunea raspicat ca « vrea caietele !!!! », cand…cate si mai cate…

In ultimul timp, de cand cu emanciparea, intrarea in campul muncii, sporirea responsabilitatilor si a obligatiilor si a altor cateva tampenii de oameni mari, predomina favorurile…mai o traducere de şpe pagini de o parte, mai o cutie – 2, 3 – de cereale (din acelea ce se gasesc doar la Lidl-ul din Franta) de alta, mai o privire critica asupra ortografiei unei lucrari consistente, mai un exemplar al Larousse-ului 2008 (inca din 2007 !!!) si tot asa.

Noi ne-am schimbat, relatiile au evoluat, parametrii sunt tot timpul altii.

A fost colegul de clasa din liceu care stia sa transforme orice situatie intr-o intamplare amuzanta, a fost cel mai bun prieten, care a inteles tot ce era de inteles si a avut tot timpul o parere pertinenta despre acel tot, este prietenul sora-mii si inca prieten de-al meu, chiar daca de cele mai multe ori discutiile noastre telefonice sunt moderate de catre teroristul blond de 1,50 m.

La Multi Ani, Mac-Mac !!!

Profita, luni, 17 noiembrie e ziua in care nu ma adresez persoanei tale cu numele de scena, nu iti prefac MIG-ul in Matiz, nu cer ciocolata si nu spun nimanui ce varsta implinesti 🙂

Altă leapşă, de data asta de la el 🙂

Ce-ai fi dacă ai fi (nu ce ai vrea sa fii, ci ce ai fi):

O piesă de îmbrăcăminte: o bluză subţire pe timp de toamnă – nu te apără nici de ploaie, nici de frig

O pereche de încălţări: o pereche de Nike Basketball – buni pentru joc, nu pentru drumuri lungi

O bijuterie: un inel din acelea care îşi schimbă culoarea în funcţie de temperatura corpului

O carte: Gustave Flaubert – Madame Bovary – bovarismul: răul secolului meu

Un artist: un pictor expresionist (care distorsionează realitatea pentru a crea un efect emoţional, arta sa fiind una esenţialmente subiectivă) sau unul suprarealist (care strecoară elemente de surpriză, realizează juxtapuneri neaşteptate şi non sequitur-uri)

O melodie/piesă/cântec: The Zutons – You Will, You Won’t (“You will, you won’t/ You do, you don’t/ You’re saying you will/ But you know you won’t/ You may you might/ Your chest gets tight/ You say you love day/ But you come out at night”)

Un film: Hors de Prix 🙂

O ţară: Elveţia – de capul ei în mijlocul Uniunii

Un oraş: Geneva – (centru internaţional de) diplomaţie

Un obiect: un caleidoscop – o grămadă de feţe

Alice , visătorule…dacă…? 🙂