Cam astea ma leaga pe mine de măcăitoare.

La inceput a fost rasul…mai exact hohote de ras de nestavilit, spre indignarea profesorilor deja satui de indolenta elevilor de liceu, mai apoi spre nedumirirea celor care nu intelegeau mobilul acelor explozii, iar de ceva vreme, spre deliciul sau nervii asistenţei blonde de 1,50 m.

Apoi au urmat amintirile…amintiri strans legate de rasetele galagioase, in surdina sau inabusite din vremurile cand ne era frica sa ne uitam si in propriile foi de test la franceza, cand aplicam teoria pasilor marunti la istorie, cand am invatat sa silabisim cuvantul « scapulara » la biologie, cand ne dadeam bara-n bara pe hintele din parcul de vis-a-vis la ora de mate, cand eram acuzati de trafic de droguri si ni se tineau lectii despre prostitutie, cand merdenelele erau merdenele, nu caricaturi, si erau asezonate cu Cola din belsug si « Jucariile mele » pana la refuz, cand terasa din spatele liceului tinea loc de sala de curs, cand ne prefaceam saptamanal ca nu stim in ce sala avem franceza, desi era aceeasi de 2 ani de zile, cand ne venea usor sa raspundem cu un « dati-mi 3 » sictirit la ora de geogra cand eram chemati la harta, cand intonam un « ne vedeeeem jooooooooi » de fiecare data cand mai treceam neascultati peste o ora de fizica, (respiro) cand unii luau 10 la romana pentru ca turuiau fara sa respire « motivul florii albastre…in poezia Floare Albastra…cu versurile Floare albastra, floare albastra…floare albastra, floare albastra », in timp ce altii luau 3 pentru ca aveau doar cromozomi X, cand aceeasi unii ii raspundeau cu nonsalanta unei anumite doamne prefesoare sa-i scrie lu’ Mos Craciun cand aceasta spunea raspicat ca « vrea caietele !!!! », cand…cate si mai cate…

In ultimul timp, de cand cu emanciparea, intrarea in campul muncii, sporirea responsabilitatilor si a obligatiilor si a altor cateva tampenii de oameni mari, predomina favorurile…mai o traducere de şpe pagini de o parte, mai o cutie – 2, 3 – de cereale (din acelea ce se gasesc doar la Lidl-ul din Franta) de alta, mai o privire critica asupra ortografiei unei lucrari consistente, mai un exemplar al Larousse-ului 2008 (inca din 2007 !!!) si tot asa.

Noi ne-am schimbat, relatiile au evoluat, parametrii sunt tot timpul altii.

A fost colegul de clasa din liceu care stia sa transforme orice situatie intr-o intamplare amuzanta, a fost cel mai bun prieten, care a inteles tot ce era de inteles si a avut tot timpul o parere pertinenta despre acel tot, este prietenul sora-mii si inca prieten de-al meu, chiar daca de cele mai multe ori discutiile noastre telefonice sunt moderate de catre teroristul blond de 1,50 m.

La Multi Ani, Mac-Mac !!!

Profita, luni, 17 noiembrie e ziua in care nu ma adresez persoanei tale cu numele de scena, nu iti prefac MIG-ul in Matiz, nu cer ciocolata si nu spun nimanui ce varsta implinesti 🙂

Anunțuri